Excitantul specific al ochiului este lumina, ale cărei raze traversează suprafeţele refractoare (corneea, cristalinul și corpul vitros), apoi ajung la retină. Sub acţiunea energiei razelor de lumină, la nivelul retinei au loc următoarele fenomene:
• celulele pigmentare formează pseudopodii care se întind printre celulele fotoreceptoare. Sub acţiunea razelor luminoase rodopsina din celulele cu bastonașe și iodopsina din celulele cu conuri se descompune. Anume acestor reacţii chimice li se atribuie rolul de bază în formarea pe retină a unei imagini reale, mai mică, inversată
• celulele fotoreceptive formează un potenţial de acţiune, care este condus pe calea nervilor optici la segmentul central al analizatorului vizual din lobii occipitali, unde se transformă în senzaţii vizuale.
Efectul produs de lumină asupra retinei nu dispare odată cu întreruperea acţiunii excitan-tului.
Persistenţa imaginii vizualizate se explică prin faptul că reacţiile chimice care decurg sub acţiunea luminii similar altor fenomene chimice nu se opresc brusc, ci mai continuă. De asemenea, este necesar un anumit interval de timp pentru ca pigmenţii celulelor fotosensibile care se descompun la lumină să se restabilească. Datorită acestui fapt, dacă aprindem și stingem un bec electric, la intervale scurte ce nu depășesc 1/3 din secundă, avem impresia că lumina nu se întrerupe.
Fenomenul persistenţei imaginilor se află la baza cinematografiei. Iluzia mișcării pe ecran se formează prin trecerea la intervale scurte, prin faţa ochilor, a mai multor imagini.
• celulele pigmentare formează pseudopodii care se întind printre celulele fotoreceptoare. Sub acţiunea razelor luminoase rodopsina din celulele cu bastonașe și iodopsina din celulele cu conuri se descompune. Anume acestor reacţii chimice li se atribuie rolul de bază în formarea pe retină a unei imagini reale, mai mică, inversată
• celulele fotoreceptive formează un potenţial de acţiune, care este condus pe calea nervilor optici la segmentul central al analizatorului vizual din lobii occipitali, unde se transformă în senzaţii vizuale.
Efectul produs de lumină asupra retinei nu dispare odată cu întreruperea acţiunii excitan-tului.
Persistenţa imaginii vizualizate se explică prin faptul că reacţiile chimice care decurg sub acţiunea luminii similar altor fenomene chimice nu se opresc brusc, ci mai continuă. De asemenea, este necesar un anumit interval de timp pentru ca pigmenţii celulelor fotosensibile care se descompun la lumină să se restabilească. Datorită acestui fapt, dacă aprindem și stingem un bec electric, la intervale scurte ce nu depășesc 1/3 din secundă, avem impresia că lumina nu se întrerupe.
Fenomenul persistenţei imaginilor se află la baza cinematografiei. Iluzia mișcării pe ecran se formează prin trecerea la intervale scurte, prin faţa ochilor, a mai multor imagini.
Comentarii
Trimiteți un comentariu